Când umblăm în sfinţenie, siguranţă
Tendinţa sau înclinaţia morala a lumii căzute nu este spre o asemănare cu Dumnezeu, ci ca-tegoric în direcţia opusă. “Este această lume rea o prietenă a harului, ca să mă ajute să-L găsesc pe Dumnezeu?” întreabă retoric un poet.
Răspunsul trist este NU şi ar fi foarte bine pentru noi să ve-dem că fiecare nou creştin învaţă această lecţie cât de repede posibil după convertirea lui. Lăsăm un-eori impresia că este posibil să găsim pe un altar al rugăciunii, odată pentru totdeauna, puritatea in-imii şi putere care să ne asigure o trăire victorioasă pentru tot restul zilelor noastre. Cât de greşită e această idee s-a dovedit de-a lungul secolelor în viaţa multor creştini.
Adevărul este că nici o experienţă spirituală, oricât de revoluţionară, nu ne poate scuti de ispită. Şi ce este oare ispita, decât încercarea sălbăticiei de a pune stăpânire pe câmpul nostru de curând defrişat? Inima curată nu este iubită de diavol şi de toate forţele lumii pierdute. Ace-stea nu se vor lăsa până nu vor câştiga ceea ce au pierdut. Jungla se va furişa în câmp şi va încerca să înghită micile domenii care au fost eliberate prin puterea Duhului Sfânt.
Numai vegherea şi rugăciunea neîncetată pot păstra acele câştiguri morale obţinute pentru noi prin operaţiile haru-lui lui Dumnezeu. Inima neglijată va ajunge curând o inimă năpădită de gânduri lumeşti. Viaţa delăsată va deveni curând un haos moral, acea biserică neprotejată cu cea mai mare grijă de o mijlocire puternică la Dumnezeu şi de o angajare plină de sacrificiu a forţelor nu va întârzia să devină cuibul oricăror păsări nedorite şi un ascunziş pentru o neaşteptată descompunere morală. Sălbăticia care intră pe furiş va pune curând stăpânire pe acea biserică ce se încrede în propria ei putere şi uită să vegheze şi să se roage.
A.W.Tozer
Recommended Posts
Iatã cã El vine pe nori
February 23, 2016
Pastorul cel bun
February 23, 2016
Dumnezeu te iubeste!
February 23, 2016
